ACTA și “proprietatea intelectuală”

February 12th, 2012

Am reluat pe blogul meu o intrare a lui Romi, pentru ca a vorbit despre felul in care toti suntem, inclusiv din punct de vedere intelectual, produsul generatiilor anterioare.

 

 

February 11th, 2012 by Romeo Anghelache

ACTA i’o porcărie, pen’că
1. “proprietatea intelectuală” (PI) i’o tâlhărie și
2. servește doar celor deja bogați ce se’mbogățesc din intermediere.

PI i’o tâlhărie pen’că nu există o origine a PI. Dac’am lua PI în serios, atunci am avea un ins care se’mproprietărește cu PI la momentul t, până la momentul t, insu’ a cules resurse din mediu și le’a transformat, dacă, pe care le declară PI. Dacă PI implică o plată pt. accesu’ la ea, atunci proprietaru’ PI trebuie să demonstreze c’a plătit pt. toate resursele care l’au abilitat să creeze PI, apoi să demonstreze că a creat ceva ce nu exista înainte.
Da’ resursele care l’au abilitat (comunicarea) nu pot fi plătite pen’că nu pot fi enumerate și nici cuantificate, sunt inefabile, la fel cu creația. Așa că a’ți asuma PI înseamnă o tâlhărie: aduni de unde nimeni nu cere vreo plată, apoi ceri o plată pe ce’ai adunat.
Deci PI e o formă de abuz de putere echivalent cu tâlhăria. Folosești munca sau existența altora să te dai tu proprietar PI. Du’te’n măta.
O tâlhărie are nevoie de sprijinu’ legii să poată deveni standard social, de unde ACTA, prin care proprietarii de PI recunosc că nu pot să’și protejeze PI pt. c’o fac prin abuz de termeni, și cer ca Statul să impună legi prin care inefabilu’, comunicarea, se plătește și se administrează ca resursă. Asta ar hrăni ș’o grămadă de specialiști în nimic care s’ar implica în administrarea PI, ce să facă toți absolvenții în “științe” politice? Dacă tot ești parazit și prost, măcar să fie o lege acolo care să zică că ți se cuvine să trăiești și tu din tâlhărie.
D’aia se cuvine un venit minim necondiționat ca principiu’ constituțional, tocmai ca derizoriii ăștia să nu vină cu căcaturi gen ACTA: dacă tot v’ați născut, s’aveți și voi din ce trăi fără s’o mai dați cotită și s’abuzați vocabularu’. Vă faceți iluzii oricum, ăștia de vreți bani pe vorbe, c’o să vă’mbogățiți, o să se’mbogățească avocații ș’alte creaturi ne-”creatoare” din “munca” voastră d’a fi voi înșivă.

PI sau ACTA ar avea sens să protejeze doar extratereștrii, care, dacă apar pe pământ cu PI, măcar e posibil ca PI a lor să nu rezulte din interacția cu noi, tereștrii.

Pe pământ, PI s’ar cuveni doar unuia care se naște din aer, nu se mișcă și nu interacționează cu nimeni și nimic, apoi careva trece pe lângă el și zice: “cât vrei pe proprietatea ta intelectuală?”. Da’ proprietaru’ nostru n’ar ști să răspundă pen’că nu știe vorbi, habar n’are ce’nseamnă “cât vrei pe” și nici gând despre ce’i aia PI, nu mai pun la socoteală că el nu există.

Care bovină a semnat ACTA în numele meu? DEMISIA, a ta ș’a cui te’a pus! papagali nenorociți. plancton.

P.S. Într’o lume în care rahaturi ca ACTA sunt legi, dai în fandacsie și paranoia: văd persoane umblând tăcute, căutând suspicioși pe careva care le “fură” PI, de exemplu culoarea la fular, persoane care au un automat lipit pe frunte care marchează fiecare cuvânt scos: 10 cenți, 15 cenți…jalnic, bre.
ACTA e un atac la comunicare, în esență, e atac la om.
ACTA transformă orice act intelectual într’o chitanță.
Un sistem care acceptă ACTA, sau orice echivalent cu ACTA, e un sistem ilegitim: nu mai reprezintă decât puterea celor cu avere și pe prostu’ care crede că gândește.
Muie capitalismului.

kalonji

February 7th, 2012

nigella sativa, black cumin, kalonji, “onion seeds”(fara sa fie cu adevarat seminte de ceapa), negrilica,  e o planta pe care o recomand calduros prietenelor mele brutarite sau viitoare brutarite, sa fie acolo, in casa.  sunt niste seminte negre si gustoase pe care turcii si arabii  din berlin le presara pe lipii impreuna cu cateva seminte de susan inainte de a le coace si ies foarte foarte bune. lipia aia turceasca e nemapoimenita. eu mananc jumate din ea in drumul spre casa. puck si jane si cine mai doreste, pot sa comande la mine daca nu gasesc. cu conditia sa imi dea si mie sa gust cu prima ocazie:)

painea in berlin e o grozavie. toate felurile de paine. preferata noastra e una neagra si  se cheama rostocker si contine seminte, probabil mai mult de floarea soarelui. painile astea nu contin multi afanatori si inmuietori de aluat, sunt tari si sanatoase ca painea din copilaria mea si nimic asemanator nu se mai gaseste acum in romania.

profit versus om

January 19th, 2012

am vazut mai multe texte, dar nu foarte multe, in legatura cu protestele si m-am bucurat de fiecare data enorm. as zice ca romanul nu protesteaza prea mult pentru ca are o atitudine mioritica si lasa si cerul sa cada cerul peste el din pura fatalitate. dar mai degraba cred ca din comoditate nu protesteaza, din lene, si poate uneori din oportunism, unii inca cred ca au de toate. romanul nu protesteaza pentru ca nu vede ca e mai important decat lucrurile de zi cu zi, cu care e ocupat acum pana peste cap . care la urma urmei sunt nimicuri, sunt rahaturi, fata de importanta acestor proteste.

multi dintre noi, chiar daca parem ca avem, de fapt  nu mai avem de toate. mai mult si mai mult pentru ca nu mai exista joburi serioase in tara. eu una nu mai am de toate pentru ca a trebuit sa plec din tara mea haihui. altii n-au pentru ca simt foarte corect ca pe copiii lui ii asteapta zile grele, nu doar din cauza datoriilor tarii, dar si pentru ca in lumea asta propriul copil va trebui poate sa devina o hiena cu dintii ascutiti , competitiva, vajnica, luptatoare, ca sa gaseasca un job in lumea asta.

suntem in plus, nu e nimic de facut, bogatii nu creeaza joburi, statul nu creeaza joburi. cand calatoresc si vad un oras nou, mic sau mare, sau chiar un sat, ma intreb ce naiba lucreaza oamenii aia acolo? pentru ca o intrebare importanta , la care ma gandesc des, e: de unde are bani sa traiasca? urmariti de unde vin si unde se duc banii, sunt informatii importante. si la fel ma intreb cand vad copiii cuiva: unde or sa lucreze cand s-or face mari? or sa isi poata urma pornirile, folosi talentele, sau or sa ia orice le cade in mana, din neputinta societatii de a rezista ideii de profit si de a se organiza in folosul oamenilor.

joburile ar trebui create si protejate , sunt o chestie sfanta care aduce bani dar si demnitate, stabilitate. de cand traiesc in capitalism vad cum cuvantul “profit” e folosit ca un cuvant normal, oarecare. pe nimeni nu il seaca la suflet acest cuvant. nu ne-a aratat nimeni la televizor, nu ne-a spus istoria pentru ca nu am avut-o, si nici filozifia proprie/bunul simt  nu le dezvoltam suficient cat sa realizam ca profitul ca idee  e in competitie cu binele public. cautam profit mai mare? ne ducem in china ca sunt preturile de prductie mai mari, angajam oameni mai putin claificati, dam afara pe cine putem , facem rabat de la calitate si ecologie. profitul obtinut prin sacrificarea umanitatii revine in final catorva oameni bogati. v-am mai spus ca nu imi plac oamenii bogati , nu? de-aia nu imi plac, nu din invidie. si majoritatea e sacrificata pentru ca acesti cativa, putini, sa fie putred de bogati, nemasurat de bogati, nesimtit de bogati, ilogic de bogati, ireal de bogati. acolo sunt banii. daca urmariti unde se duc banii, o sa vedeti, acolo se duc. de uunde vin banii? tot de acolo, dar sub forma de mici firimituri, cat doresc ei sa scape printre cusaturile buzunarului. e gestionat de ei, nu de stat. lumea a inceput sa urasca statul, probabil intuieste ca statul le e sclav acestor bogati. statul e vinovat ca nu le pune niste limite acestor bogati, impiedicandu-le astfel puterea de decizie. statul il formam noi prin atitudinea noastra de-a lungul istoriei. noi suntem vinovati ca nu cerem, nu punem limite celor bogati. prin intermediul statului bogatii ne cumpara si ne vand cum au chef.

o sa spuneti , ce pot face eu? poti protesta, in strada si nu numai . poti arata ca iti pasa, prin orice metode, oricand. poti. singurul lucru care mai conteaza in lumea informata doar de mass media e ca sa circule si alte idei decat cele propagate de cei de la putere, de ziaristi si de companii care vand te miri ce produse. circulatia ideilor, noi sau vechi, propagarea ideilor, a protestelor, e tot ce conteaza acum, si nu trbeuie sa ne limitam la acum.

daca intelectualii ai fi activi in domeniile care conteaza cu adevarat, si parerea mea e ca domeniul in care ei lipsesc e filozofia, n-am fi ajuns la pamant. cred ca intelectualii sunt de vina pentur situatia ingrozitoare in care e tara, pentru ca ei nu vad de unde vin si unde se duc banii, pentru ca nu le pasa de acest lucru simplu, ce mare importanta are, si se considera deasupra. se joaca mai departe cu jucariile lor placute, cu care sa ne delectam in weekend. halal cultura.

 

ideile principale ale acestui text:)

-urmariti de unde vin si unde se duc banii.

-“profit”  poate fi cuvant murdar

-impotriva celor bogati trebuie sa luptam si sa protestam

-ideile sunt singura noastra arma.

-intelectualii nu prea au idei

 

alte articole

 criticatac a pus tare la suflet situatia actuala si scot multe articole bune. Ilinca Bernea de asemenea, ca un bun cetatean ce e. apropos de idei, Romi a scris un proiect de constitutie

Si articolul foarte bun al  Selmei, pentru ca degeaba fac link la facebook, unde l-a pus initial, nu toata lumea are cont

 

“Momentan sunt un om de nisa – una foarte stramta, in care incapem  eu si copilul meu care nu are inca varsta gradinitei si alte cateva sute de “mamici” in aceeasi situatie. Din cand in cand gasim pe cate cineva care sa stea serile doua-trei ore cu el, sa iesim in oras. De cele mai multe ori facem cu schimbul: ramane mama, iese tata, sau viceversa.

Am invatat enorm in ultimul an  despre: zilele cand se aduce peste proaspat la supermarket, diferentele subtile intre diverse tipuri de lapte praf, cum e mai bine sa spui o poveste. Am citit zeci de pagini despre “anxietatea de separare” si momentul oportun sa incetezi alaptatul. Am stat in bula mea de maternitate si mi-am spus ca fac tot ce imi sta in puteri pentru copilul meu.

N-avem televizor, am renuntat la stiri. Oricum e un scandal permanent si n-ai pe cine crede, ca nimeni nu crede nimic. Dar nu am inlocuit televizorul cu alte surse, cu o vigilenta si o cautare continua. M-am inconjurat de “oameni faini” cu care facem lucruri faine – faca ce vor politicienii, noua nu ne pasa, noi traim frumos. din punct de vefete politic, sunt o ciumpalaca trandava.

Uneori ma impunge  banuiala ca, atunci cand baietelul meu va avea 18 ani, va conta  mai putin ca i-am spus Scufita Rosie pe dinafara si nu i-am citit-o decat, de exemplu, ca va trai intr-o tara fara scoli si spitale, dar cu o datorie externa gigantica mostenita de la un guvern care s-a facut intre timp oale si ulcele.

Bula mea de mamica mai face “puf!”  cateodata. Ca atunci cand, cu tot cu asigurarea privata si fancy, ne-am trezit la urgenta la stat, la un chirurg care opera in aceeasi incapere cu alti doi si care  mi-a cerut sa cumpar ac si fir de sutura. Stand pe patul din hol alaturi de baietelul meu care isi revenea dupa anestezie si de un aparat pe care nu aveau unde altundeva sa-l puna, ma uitam la medicul care intra in a nu stiu cata operatie pe ziua respectiva, dupa o noapte de garda.

Dupa care –  asa sunt eu, paradoxala-  ii spuneam sora-mii, care-i medic rezident, sa plece in Franta, in Spania, unde-o stii, dar sa nu ramana medic aici.

 

Protestele de zilele astea sunt o ocazie sa ies din bula mea.

 

Tot ce am putut da pana acum au fost seara de marti si o ora miercuri. Mi-am spus ca asa, la frecventa redusa, nici n-o sa conteze. Dar conteaza altundeva decat unde te astepti.

M-am dus, erau oameni. De o parte http://militiaspirituala.ro/, tineri, mai inventivi in sloganuri, mai putine camere. De partea cealalta mai multi JOS BASESCU, CUCUVEAUA etc, orbiti de reflectoare, cu camere plutind pe macarale deasupra. N-am strigat, m-am plimbat intai cu un grup de prieteni, pe urma singura. Erau multi ca mine, care nu strigau, dar nici nu plecau.

Jandarmii perchezitionau cate un individ – pe criterii de culorea tenului, garderoba si marimeai rucsacului, mi s-a parut.

 

Cate cineva se apropia de tine si incepea sa-ti explice ce scrie pe pancarta lui, ce crede si de ce a venit. Intr-o zi obisnuita ai fi zis ca-i un nebun. Macar pentru asta, si tot conteaza sa iesim – mai schimbam o vorba fara sa parem nebuni.

Daca ne imputinam, cei din strada o sa inceapa  sa para din nou nebuni. Si de-asta conteaza sa iesi. Cei care striga in strada nu sunt niste pensionari/suporteri/hipsteri nebuni, sunt oameni nemultumiti. Pot sa strige la fel de tare si fara mine, dar, fara noi ceilalti in spate isi pierd dreptul de a fi ascultati. Stau in spatele lor si nu zic nimic, dar conteaza.

Nu stiu sa fac din tot ce ma supara un strigat scurt si cu rima. Numai televiziunile mai pot spune fara rusine ca e vorba despre “JOSBASESCU”. Eu stau acolo, tac si stiu ca e mai mult.

Va veni si momentul revendicarilor fara rima cand cei care se vor vedea la camera vor fi reprezentantii unor ONG-uri (http://www.apador.org/),va trebui sa stam si in spatele lor, sa nu poata fi redusi si ridiculizati ca rebeli de meserie, pe fonduri europene.

 

Si mai conteaza intr-un fel: daca tot am fost pe-acolo, o sa-mi para rau sa intru inapoi in bula cu iluzia ca-i dau copilului meu tot ce-i mai bun.

 

 

berlin

September 30th, 2011

disc de vinil  cumparat prin 1988 din targul de vechituri tinut duminica in piata obor

de la rosia la stanga

September 26th, 2011

http://www.criticatac.ro/10259/marsul-aurului-ajunge-la-palatul-cotroceni/

cred ca e timpul sa apara manifestatii pentru Rosia Montana in Bucuresti. Eu prevad ca tinerii hippioti sau ce-or fi ei, cam de fitza si cam fara de directie (dar in cautarea ei, ca orice tineri), sunt copti pentru niste manifestatii adevarate  si de la Rosia Montana ar trece la subiecte si mai ample. Ar incepe poate cu fitze, dar ar contiuna serios. Cu atat mai mult cu cat regimul lui base a ingradit drepturile de exprimare a opiniilor in strada.

 

leapsa

September 15th, 2011

am preluat leapsa asta pentru ca m-au induiosat puck si mosul cu sinceritatea lor.

1. Principala mea trăsătură(banuiesc caintrebarea se refera la aia pozitiva:): intuitia

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: bunatatea (sensibilitate+bun simt=bunatate)

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: intelepciunea

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: profunzimea

5. Principalul meu defect: lipsa de energie.

6. Îndeletnicirea mea preferată: în ultimul timp? plimbarile in natura

7. Fericirea pe care mi-o visez: impacarea cu ceea ce este

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: pierderea familiei

9. Locul unde aş vrea să trăiesc: spania sau portugalia, intr-un oras maricel, cu tramvai, piata, galagie, lume si cu masini putine-adica opusul unui “oras” american

10. Culoarea mea preferată: albastru

11. Floarea care-mi place: trandafirul. de fapt îmi plac toate buruienile.

12. Pasărea mea preferată: îmi plac toate păsăruicile.

13. Prozatorii mei preferaţi: herman hesse, aldous huxley, h.g wells, kazuo ishiguro

14. Poeţii mei preferaţi: nu ma pricep

15. Eroii mei preferaţi din literatură: “siddhartha” din romanul lui hesse

16. Eroinele mele preferate din literatură: fetitele care se jucau de-a reginele colorate din “nostalgia” lui cartarescu

17. Compozitorii mei preferaţi: rahmaninov si brahms, dar mai mult imi place muzica electronica

18. Pictorii mei preferaţi: willem de kooning, jean Dubuffet, mark bradford, cecily brown, egon schielle. si pictorii din iasi, mi-e dor de ei

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: humanist, care tocmai ma bate la cap sa imi caut cheia pierduta si nu ma lasa sa scri. e singurul om pe care il cunosc care s-a opus la ceva in gura mare in timpul dictaturii. apoi ii admir pe leftistii in viata, ramasi asa de putini dupa spalarea pe creier din ultimele decenii.

20. Ce urăsc cel mai mult: că oamenii se schimba asa de greu,fiecare dintre ei. ca lumea se schimba asa greu

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: sanatate

22. Cum aş vrea să mor: repede , pe neasteptate, (dar nu curand:)

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: sunt destul de toleranta

24. Deviza mea: dupa rau vine bine, dupa bine vine rau.

motanul indragostit

August 14th, 2011

oi

August 14th, 2011

si marinarii cum moari, moari si da din chisoari

August 11th, 2011


nu va aminteste de de criza financiara?
via Sophie

pennsylvania

August 10th, 2011

poze

am vazut grajduri, mori, poduri acoperite, sosele inguste, animale, case, sate si amish in caruta. am pozat si mai multi tumuli.

satele sunt mult mai dispersate decat la noi, putine sunt din cele vechi, cu biserica, scoala si puscarie:) casele sunt mari,  rare, destul de rare ca sa aiba nevoie de pistol sub perna. podurile acoperite foloseau pe vremuri si la intrunirile satului-simpatica chestie. soselele inguste  sunt tare dragute, uneori se intalneau ramurile copacilor deasupra lor, ca in romania. autostrazile-groaznice, nesarate, scarboase ca intotdeauna. grajdurile sunt casoaie uriase, animalele la parter, paiele pentru hrana lor deasupra. legea  nu iti permite sa o iei aiurea pe camp pentru ca e privat-doar putine terenuri sunt state parks si deschise publicului. asta datorita unui sistem individualist  care aduleaza proprietatea privata, sistem  care se va intalni in curand si la noi, care il urmam. in anglia, de ex, s-a pastrat si legalizat obiceiul ca poti sa te plimbi pe campuri, nu chiar prin mijlocul recoltei, dar pe undeva, pe acolo.

si-am vazut si lacul erie, mare cat o mare, dar fara sare si deci fara miros de mare. si foarte curat, lucru de care ei sunt mandri nevoie mare, uitand ca asta i-a costat joburile serioase ale oamenilor de rand.