am vazut mai multe texte, dar nu foarte multe, in legatura cu protestele si m-am bucurat de fiecare data enorm. as zice ca romanul nu protesteaza prea mult pentru ca are o atitudine mioritica si lasa si cerul sa cada cerul peste el din pura fatalitate. dar mai degraba cred ca din comoditate nu protesteaza, din lene, si poate uneori din oportunism, unii inca cred ca au de toate. romanul nu protesteaza pentru ca nu vede ca e mai important decat lucrurile de zi cu zi, cu care e ocupat acum pana peste cap . care la urma urmei sunt nimicuri, sunt rahaturi, fata de importanta acestor proteste.
multi dintre noi, chiar daca parem ca avem, de fapt nu mai avem de toate. mai mult si mai mult pentru ca nu mai exista joburi serioase in tara. eu una nu mai am de toate pentru ca a trebuit sa plec din tara mea haihui. altii n-au pentru ca simt foarte corect ca pe copiii lui ii asteapta zile grele, nu doar din cauza datoriilor tarii, dar si pentru ca in lumea asta propriul copil va trebui poate sa devina o hiena cu dintii ascutiti , competitiva, vajnica, luptatoare, ca sa gaseasca un job in lumea asta.
suntem in plus, nu e nimic de facut, bogatii nu creeaza joburi, statul nu creeaza joburi. cand calatoresc si vad un oras nou, mic sau mare, sau chiar un sat, ma intreb ce naiba lucreaza oamenii aia acolo? pentru ca o intrebare importanta , la care ma gandesc des, e: de unde are bani sa traiasca? urmariti de unde vin si unde se duc banii, sunt informatii importante. si la fel ma intreb cand vad copiii cuiva: unde or sa lucreze cand s-or face mari? or sa isi poata urma pornirile, folosi talentele, sau or sa ia orice le cade in mana, din neputinta societatii de a rezista ideii de profit si de a se organiza in folosul oamenilor.
joburile ar trebui create si protejate , sunt o chestie sfanta care aduce bani dar si demnitate, stabilitate. de cand traiesc in capitalism vad cum cuvantul “profit” e folosit ca un cuvant normal, oarecare. pe nimeni nu il seaca la suflet acest cuvant. nu ne-a aratat nimeni la televizor, nu ne-a spus istoria pentru ca nu am avut-o, si nici filozifia proprie/bunul simt nu le dezvoltam suficient cat sa realizam ca profitul ca idee e in competitie cu binele public. cautam profit mai mare? ne ducem in china ca sunt preturile de prductie mai mari, angajam oameni mai putin claificati, dam afara pe cine putem , facem rabat de la calitate si ecologie. profitul obtinut prin sacrificarea umanitatii revine in final catorva oameni bogati. v-am mai spus ca nu imi plac oamenii bogati , nu? de-aia nu imi plac, nu din invidie. si majoritatea e sacrificata pentru ca acesti cativa, putini, sa fie putred de bogati, nemasurat de bogati, nesimtit de bogati, ilogic de bogati, ireal de bogati. acolo sunt banii. daca urmariti unde se duc banii, o sa vedeti, acolo se duc. de uunde vin banii? tot de acolo, dar sub forma de mici firimituri, cat doresc ei sa scape printre cusaturile buzunarului. e gestionat de ei, nu de stat. lumea a inceput sa urasca statul, probabil intuieste ca statul le e sclav acestor bogati. statul e vinovat ca nu le pune niste limite acestor bogati, impiedicandu-le astfel puterea de decizie. statul il formam noi prin atitudinea noastra de-a lungul istoriei. noi suntem vinovati ca nu cerem, nu punem limite celor bogati. prin intermediul statului bogatii ne cumpara si ne vand cum au chef.
o sa spuneti , ce pot face eu? poti protesta, in strada si nu numai . poti arata ca iti pasa, prin orice metode, oricand. poti. singurul lucru care mai conteaza in lumea informata doar de mass media e ca sa circule si alte idei decat cele propagate de cei de la putere, de ziaristi si de companii care vand te miri ce produse. circulatia ideilor, noi sau vechi, propagarea ideilor, a protestelor, e tot ce conteaza acum, si nu trbeuie sa ne limitam la acum.
daca intelectualii ai fi activi in domeniile care conteaza cu adevarat, si parerea mea e ca domeniul in care ei lipsesc e filozofia, n-am fi ajuns la pamant. cred ca intelectualii sunt de vina pentur situatia ingrozitoare in care e tara, pentru ca ei nu vad de unde vin si unde se duc banii, pentru ca nu le pasa de acest lucru simplu, ce mare importanta are, si se considera deasupra. se joaca mai departe cu jucariile lor placute, cu care sa ne delectam in weekend. halal cultura.
ideile principale ale acestui text:)
-urmariti de unde vin si unde se duc banii.
-”profit” poate fi cuvant murdar
-impotriva celor bogati trebuie sa luptam si sa protestam
-ideile sunt singura noastra arma.
-intelectualii nu prea au idei
alte articole
criticatac a pus tare la suflet situatia actuala si scot multe articole bune. Ilinca Bernea de asemenea, ca un bun cetatean ce e. apropos de idei, Romi a scris un proiect de constitutie
Si articolul foarte bun al Selmei, pentru ca degeaba fac link la facebook, unde l-a pus initial, nu toata lumea are cont
“Momentan sunt un om de nisa – una foarte stramta, in care incapem eu si copilul meu care nu are inca varsta gradinitei si alte cateva sute de “mamici” in aceeasi situatie. Din cand in cand gasim pe cate cineva care sa stea serile doua-trei ore cu el, sa iesim in oras. De cele mai multe ori facem cu schimbul: ramane mama, iese tata, sau viceversa.
Am invatat enorm in ultimul an despre: zilele cand se aduce peste proaspat la supermarket, diferentele subtile intre diverse tipuri de lapte praf, cum e mai bine sa spui o poveste. Am citit zeci de pagini despre “anxietatea de separare” si momentul oportun sa incetezi alaptatul. Am stat in bula mea de maternitate si mi-am spus ca fac tot ce imi sta in puteri pentru copilul meu.
N-avem televizor, am renuntat la stiri. Oricum e un scandal permanent si n-ai pe cine crede, ca nimeni nu crede nimic. Dar nu am inlocuit televizorul cu alte surse, cu o vigilenta si o cautare continua. M-am inconjurat de “oameni faini” cu care facem lucruri faine – faca ce vor politicienii, noua nu ne pasa, noi traim frumos. din punct de vefete politic, sunt o ciumpalaca trandava.
Uneori ma impunge banuiala ca, atunci cand baietelul meu va avea 18 ani, va conta mai putin ca i-am spus Scufita Rosie pe dinafara si nu i-am citit-o decat, de exemplu, ca va trai intr-o tara fara scoli si spitale, dar cu o datorie externa gigantica mostenita de la un guvern care s-a facut intre timp oale si ulcele.
Bula mea de mamica mai face “puf!” cateodata. Ca atunci cand, cu tot cu asigurarea privata si fancy, ne-am trezit la urgenta la stat, la un chirurg care opera in aceeasi incapere cu alti doi si care mi-a cerut sa cumpar ac si fir de sutura. Stand pe patul din hol alaturi de baietelul meu care isi revenea dupa anestezie si de un aparat pe care nu aveau unde altundeva sa-l puna, ma uitam la medicul care intra in a nu stiu cata operatie pe ziua respectiva, dupa o noapte de garda.
Dupa care - asa sunt eu, paradoxala- ii spuneam sora-mii, care-i medic rezident, sa plece in Franta, in Spania, unde-o stii, dar sa nu ramana medic aici.
Protestele de zilele astea sunt o ocazie sa ies din bula mea.
Tot ce am putut da pana acum au fost seara de marti si o ora miercuri. Mi-am spus ca asa, la frecventa redusa, nici n-o sa conteze. Dar conteaza altundeva decat unde te astepti.
M-am dus, erau oameni. De o parte http://militiaspirituala.ro/, tineri, mai inventivi in sloganuri, mai putine camere. De partea cealalta mai multi JOS BASESCU, CUCUVEAUA etc, orbiti de reflectoare, cu camere plutind pe macarale deasupra. N-am strigat, m-am plimbat intai cu un grup de prieteni, pe urma singura. Erau multi ca mine, care nu strigau, dar nici nu plecau.
Jandarmii perchezitionau cate un individ – pe criterii de culorea tenului, garderoba si marimeai rucsacului, mi s-a parut.
Cate cineva se apropia de tine si incepea sa-ti explice ce scrie pe pancarta lui, ce crede si de ce a venit. Intr-o zi obisnuita ai fi zis ca-i un nebun. Macar pentru asta, si tot conteaza sa iesim – mai schimbam o vorba fara sa parem nebuni.
Daca ne imputinam, cei din strada o sa inceapa sa para din nou nebuni. Si de-asta conteaza sa iesi. Cei care striga in strada nu sunt niste pensionari/suporteri/hipsteri nebuni, sunt oameni nemultumiti. Pot sa strige la fel de tare si fara mine, dar, fara noi ceilalti in spate isi pierd dreptul de a fi ascultati. Stau in spatele lor si nu zic nimic, dar conteaza.
Nu stiu sa fac din tot ce ma supara un strigat scurt si cu rima. Numai televiziunile mai pot spune fara rusine ca e vorba despre “JOSBASESCU”. Eu stau acolo, tac si stiu ca e mai mult.
Va veni si momentul revendicarilor fara rima cand cei care se vor vedea la camera vor fi reprezentantii unor ONG-uri (http://www.apador.org/),va trebui sa stam si in spatele lor, sa nu poata fi redusi si ridiculizati ca rebeli de meserie, pe fonduri europene.
Si mai conteaza intr-un fel: daca tot am fost pe-acolo, o sa-mi para rau sa intru inapoi in bula cu iluzia ca-i dau copilului meu tot ce-i mai bun.
poze