n-am fost fan michael jackson, chiar deloc, dar il consideram un mare artist.
de cate ori moare cineva ca el, lumea pare sa fi murit si ea iar noi sa fi fost impinsi in pauza dintre 2 respiratii intr-un univers paralel oarecum asemanator cu aia pe care o stiam. mi s-a mai intamplat cand a murit o colega de-a mea talentata, cu care nu mai eram prietena, pe care o vedeam rar, dar ma bucuram ca e acolo.
in realitate nasterea unui artist semnificativ e progresiva si moartea lui e brusca, asa ca in universul cel nou cineva e deja pregatit sa ii ia locul. sa speram ca o sa ii recunoastem si pe cei din afara bataii reflectoarelor cele mari. eu il vad pe pete namlook. e destuld e batran deja, cred ca o sa ramana safe, in afara industriei de promovare care ii face zei si apoi muci.